Get Adobe Flash player

Sifilisul este o boala sistemica ce poate avea o   evolutie cronica produsa de Treponema pallidum.

Acesta se transmite prin contactul direct al mucoaselor sau al unei solutii de continuitate tegumentare cu o leziune contagioasa. Transmiterea este :

  • preponderent sexuala (inclusiv oro-genitala si ano-rectala)
  • rareori prin :
  • contactul tegumentelor cu o leziune contagioasa.
  • inoculare directa accidentala.
  • transplacentar (sifilisul congenital).
  • transfuzii de sange.

Infectiozitatea este maxima in perioada initiala a bolii ( cand exista leziuni active : sancru primar, placi mucoase, condyloma lata), scazand lent in timp; practic bolnavul nu mai este contagios dupa o perioada de evolutie de 4 ani (fac exceptie gravidele care pot infecta fatul in utero; de asemenea sifilisul poate fi transmis in aceasta perioada si prin transfuzii cu sange ).
Transmisibilitatea sifilisului este influentata de o serie de factori ca practicile sexuale si igienice, statusul imun, marimea inoculului etc.
Dupa cateva ore de la inoculare treponemele ajung in ganglionii regionali si de aici in circulatia sistemica.
Sifilisul congenital nu confera imunitate fata de reinfectie. De asemenea, nici in sifilisul corect tratat nu exista rezistenta fata de reinfectie.
Multiplicarea bacteriilor se produce preferential la nivelul locului de intrare. Perioada de incubatie este in medie de 21 de zile (3 – 90 de zile) de la inoculare.
Leziunea din sifilisul primar (sancrul primar) apare initial ca o papula rosietica, nedureroasa, care se erodeaza rapid si se indureaza, lasand o ulceratie nedureroasa, cu margini nete, uneori ridicate, ferm-elastice (consistenta cartilaginoasa – de aceea este denumit si sancru tare) si cu fundul curat, neted; reprezinta principala cauza de ulceratie genitala..

Dupa o perioada asimptomatica cuprinsa intre 2 si 8 saptamani urmeaza faza secundara.
Sifilisul secundar se caracterizeaza prin multiplicarea si diseminarea treponemelor; fara tratament dureaza pina cand organismul gazdei dezvolta un raspuns imun suficient de puternic pentru a putea controla multiplicarea treponemelor. Cele mai cunoscute sunt eruptiile cutaneo-mucoase care apar la aproximativ 6 saptamani (2 – 12 saptamani) de la producerea infectiei si au intensitatea maxima dupa 3 – 4 luni; sunt intalnite la 80 – 90 % dintre bolnavi si constau in :

  • leziuni cutanate, care apar in valuri, sunt de tip macular (rozeola), papulos, papulo-scuamos, pustulos (sau combinatii ale acestora), de culoare roza sau rosietica, nepruriginoase, indurate, rotunde si cu distributie simetrica. De obicei incep sa apara pe trunchi si radacina membrelor si sunt mai accentuate la nivelul zonelor de flexie si palmo-plantar; pot aparea in orice regiune a corpului. In 25 % din cazuri pot coexista cu sancrul primar rezidual. Se remit spontan (fara tratament persista intre cateva zile si 8 saptamini), de obicei fara cicatrice; pot lasa hipo- sau hiperpigmentare reziduala
  • afectarea foliculilor pilosi , alopecie (mai ales temporala, in placi – alopecie “in luminisuri”), rarirea sprancenelor si a barbii (apar “ca mancate de molii”) sau subtierea firelor de par
  • placi mucoase – eroziuni care formeaza placi rotunde, de culoare alb-cenusie cu halou rosietic, intalnite pe mucoasa bucala, palat, faringe, laringe, gland sau vulva.
  • in zonele de jonctiune cutaneo-mucoasa sau in cele umede (pliuri) apar leziuni papulo-erozive hipertrofice, aplatizate, de culoare cenusie sau rosie-aprinsa, care sunt foarte contagioase.

Manifestarile cutaneo-mucoase se pot insoti de :

  • semne constitutionale  : febra, astenie, anorexie, greata, pierdere ponderala, angina,
    laringita, artralgii etc.;
  • limfadenopatie generalizata (ganglioni ferm-elastici, discret mariti, mobili, nedurerosi), hepato-splenomegalie ;
  • leziuni oculare  : uveita anterioara (mai frecventa la bolnavii HIV-pozitivi, este agravata in mod caracteristic de tratamentul cu corticosteroizi), sclerita, irita, retinita, papilita, nevrita optica etc.;
  • leziuni osoase (osteita, periostita), cu dureri osoase care apar noaptea si sunt accentuate de caldura;
  • afectare renala: sindrom nefrotic, glomerulonefrita prin complexe imune etc.;
  • leziuni ale sistemului nervos central: cefalee, meningism, meningita “aseptica”, diplopie, vertij, afectarea nervilor cranieni  etc.;
  • afectare hepatica: cresterea fosfatazei alcaline, niveluri normale sau usor crescute ale bilirubinei, fara colestaza. Este mai frecventa la cei cu proctita sifilitica;
  • leziuni intestinale: ingrosarea mucoasei, ulceratii

Sifilisul latent este definit ca acea faza a bolii in care testele treponemice specifice sunt pozitive, manifestarile clinice sunt absente, iar lichidul cefalo-rahidian si radiografia cardiopulmonara sunt normale. Totusi, si in aceasta perioada boala poate evolua.
Netratat, poate evolua spre vindecare spontana , spre sifilis tertiar sau poate persista tot restul vietii.
Sifilisul latent tardiv se caracterizeaza prin rezistenta fata de reinfectie si fata de recidivele infectioase si prin lipsa de contagiozitate; totusi, si in aceasta perioada sifilisul poate fi transmis prin transfuzii si de la gravida la fatul in utero.

Sifilisul tardiv  apare dupa o perioada de evolutie cuprinsa intre 2 – 4 ani si 30 – 40 de ani la aproximativ o treime dintre bolnavii netratati; deoarece multi dintre bolnavii netratati pentru sifilis pot fi tratati cu antibiotice (care vindeca sau decapiteaza sifilisul latent) pentru alte afectiuni, cel putin in tarile dezvoltate, sifilisul tardiv este intalnit foarte rar.

Sifilisul cardio-vascular apare dupa 10 – 25 de ani de la infectie in aproximativ 10 % din cazurile netratate.

Deoarece sistemul nervos poate fi afectat in cursul fazei septicemice, manifestarile neurologice pot aparea in orice faza a bolii. De aceea neurosifilisul trebuie impartit in sifilis nervos acut (prezent la dintre bolnavii netratati) si sifilis nervos tardiv (cronic demielinizarea cordoanelor posterioare si a radacinilor posterioare ale ganglionilor spinali).

Sifilisul congenital apare de obicei prin infectarea fatului in utero; rareori este posibil ca nou-nascutul sa se contamineze la nastere, in cursul trecerii prin canalul vaginal. Infectarea fatului in utero se poate produce in orice stadiu al sifilisului netratat sau incorect tratat al gravidei. Riscul de transmitere transplacentara a sifilisului depinde de stadiul infectiei mamei si de varsta sarcinii.

Diagnosticul se bazeaza pe :

  • datele clinice
  • datele epidemiologice
  • metode de laborator:
  • evidentierea Treponema pallidum in leziuni : ultramicroscopie directa in camp intunecat, imunofluorescenta directa, imunoperoxidare, PCR, impregnare argentica
  • reactii serologice

Reactiile serologice se bazeaza pe evidentierea anticorpilor anti-Treponema pallidum; au fost dezvoltate doua tipuri de reactii serologice : netreponemice si treponemice.

Principalele reactii serologice netreponemice se bazeaza pe reactiile de :

  • fixare a complementului : reactia  clasica (RBW) etc.; sunt mai putin utilizate in prezent;
  • floculare : VDRL – testul netreponemic microscopic standard), RPR etc.

Reactiile serologice netreponemice sunt rapide si ieftine, usor de efectuat, permitand testarea unui mare numar de seruri; de aceea sunt utilizate pentru screening-ul sifilisului. De asemenea, doarece titrul lor se coreleaza cu activitatea bolii, sunt utilizate si pentru aprecierea stadiului evolutiv si a raspunsului terapeutic. In sifilisul netratat titrul anticorpilor antitreponemici este maxim in sifilisul secundar si in sifilisul latent recent, dupa care scade progresiv, de obicei la titruri mai mici de 1:4; la 25 % dintre bolnavi se negativeaza.

Deoarece pot aparea reactii serologice fals pozitive (1 – 3 % in populatia generala) in multe boli infectioase (hepatita, tuberculoza, malarie, infectia HIV, mononucleoza infectioasa, limfogranulomatoza veneriana, sancrul moale etc.) sau neinfectioase (hipergamaglobulinemii, colagenoze, boli autoimune, cardita reumatismala, transfuzii sanguine multiple, hepatopatii cronice etc.), in sarcina, la varstnici (10 % din cei peste 70 de ani), dupa vaccinare, la utilizatorii de droguri IV etc. este utila confirmarea reactiilor serologice netreponemice pozitive cu ajutorul testelor serologice treponemice specifice.
In pana la 40 % din cazurile de sifilis primar si 25 % din cele de sifilis latent tardiv netratat pot aparea reactii serologice fals negative.

Rectiile treponemice specifice utilizeaza Treponema pallidum drept antigen pentru detectarea anticorpilor antitreponemici. Se folosesc teste de :

  • imunofluorescenta : FTA-Abs ; este testul standard de imunofluorescenta indirecta si cea mai sensibila reactie serologica, dar si cea mai dificila din punct de vedere tehnic. Este primul test serologic care se pozitiveaza in sifilisul primar.
  • hemaglutinare : TPHA si varianta sa, MHA-TP . Este mai usor de efectuat decit FTA-Abs, are aceeasi specificitate, dar sensibilitatea este mai redusa;
  • imobilizare : testul de imobilizare a Treponema pallidum (TPI) sau testul Nelson, care determina capacitatea anticorpilor si a complementului de a imobiliza Treponema pallidum vii. Este testul standard, insa este dificil de efectuat, fiind utilizat doar in cercetare;
  • imunoenzimatice (ELISA, PTA); sensibilitatea si specificitatea acestora sunt similare cu cele ale FTA-Abs si TPHA.

Testele serologice treponemice sunt mai scumpe decat cele netreponemice, iar daca sunt efectuate la persoanele cu risc scazut de sifilis pot da un procent ridicat de reactii fals pozitive (cauzele sunt in general aceleasi ca si pentru testele netreponemice); de aceea indicatia lor principala este reprezentata de verificarea reactiilor serologice netreponemice pozitive. Cu exceptia a aproximativ 10% dintre bolnavi (in special cei tratati in fazele initiale ale bolii), odata pozitivate, se mentin pozitive toata viata.

Tratamentul sifilisului se efectueaza in reteaua de dermato-venerologie. In situatiile in care acest lucru nu este posibil, tratamentul poate fi efectuat  de catre dermato-venerolog.

Scopul tratamentului in sifilisul recent este de a vindeca leziunile , de a intrerupe transmiterea sexuala si de a preveni aparitia complicatiilor tardive. In sifilisul tardiv (mai ales in sifilisul nervos si cardio-vascular) acesta este in primul rind de a preveni aparitia si evolutia complicatiilor severe si, eventual, de a asigura vindecarea.

Se recomanda ca bolnavii cu sifilis sa fie testati si pentru infectia HIV (cu consiliere pre- si post-testare). Sifilisul creste riscul de a fi infectat cu HIV si de a transmite infectia HIV.

Chiar daca sifilisul se transmite atunci cand exista leziuni cutaneo-mucoase, trebuie examinate toate persoanele care au avut relatii sexuale cu bolnavi cu sifilis, indiferent de stadiul evolutiv al bolii. Vor fi examinati, investigati si tratati toti partenerii sexuali din ultimele trei luni (sifilisul primar), 6 luni plus durata eruptiei (sifilisul secundar) sau un an (sifilisul latent recent). Partenerii sexuali si copiii bolnavilor cu sifilis tardiv vor fi examinati si investigati; tratamentul va fi stabilit in functie de rezultatul investigatiilor.

Aparitia sifilisului se face prin: contact sexual neprotejat.

  • bolnavul netratat este contagios in special in primul an de boala (fac exceptie gravidele !)
  • manifestarile clinice sunt adeseori nespecifice; de aceea, sifilisul trebuie avut in vedere in cazul :
  • oricarei ulceratii genitale
  • unei eruptii cutanate atipice care apare la o persoana cu comportament sexual riscant
  • nu orice pacient cu serologie pozitiva pentru sifilis este si bolnav de sifilis
  • orice suspiciune de sifilis se indruma la  dermato-venerolog
  • tratamentul precoce si corect asigura vindecarea bolii
  • deoarece calea de transmitere este comuna, se recomanda testarea  HIV a bolnavilor cu sifilis
  • pentru intreruperea lantului epidemiologic sunt necesare investigarea si tratarea partenerilor sexuali
  • urmarirea post-terapeutica de laborator se efectueaza cu ajutorul testelor netreponemice cantitative.

Dr. Ivanus Catalin
Medic specialist Dermato-venerologie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Noutati
Newsletter
Abonare