Get Adobe Flash player

Pielea faciala joaca un important rol in comunicare, schimbarile intrinseci se impart in doua: ce iau nastere in tesuturi si rezultatul alteratiilor (incluzând dezechilibre hormonale in alte organe), exemplu este albirea parului si ulterior scaderea secretiei glandelor sebacee.

Pielea este organul în care schimbările apărute odată cu avansarea în vîrstă sunt cele mai vizibile. Pielea imbatranita cu probleme cosmetice are ca punct de plecare expunerea la radiatii ultra violete (90%). Dermul scade in grosime iar colagenul pielii neexpuse scade odata cu avansarea in varsta, deseori se crede ca pielea virstnicilor este deshidratată; practic conţinutul pielii înregistrează o creştere a aportului apei între decada 4 – 9. În zonele expuse la soare paradoxal ccreşte numărul fibrelor de colagen (elastoza actinică). Fibrele elastice se dezintegrează treptat având ca rezultat îmbătrânirea chiar şi în pielea protejată şi după vârsta de 70 ani. Cele mai multe fibre apar ca fiind anormale. Epidermul – variază în funcţie de localizare. Pe spate, pielea tânără comparativ cu cea de la nivelul scalpului si axilar manifestă o reţea complicată, încreţită faţă de pielea feţei, unde joncţiunea dermo-epidermică este aproape plată. La tineri joncţiunea este ondulată devenind plată pe măsura îmbătrânirii. Pielea feţei şi dorsala mâinii este mult mai groasă decât cea de pe braţ, membre inferioare, trunchi.

Prin îmbătrinire, epidermul se subţiază iar celulele îşi pierd din aliniere sau din simetrie pe mebrana bazală şi devin neregulate în ceea ce priveşte dimensiunea, forma şi proprietăţile de colorare. Rata regenerării epidermice şi cicatrizarea rănilor scad odată cu declinul în vârstă şi se situează în armonie cu scăderea scăderii epidermice. Permeabilitatea pielii se schimbă odată cu vârsta iar pielea îmbătrânită este mai permeabilă la substanţe chimice, pătrunzând mai uşor decât în pielea tânără şi este îndepărtată mai lent în circulaţie datorită modificărilor în matricea celulalră şi reducerea vascularizaţiei. Aceste schimbări se datorează stratului cornos. Cu toate acestea, grosimea şi numărul celulelor nu suferă modificări la nivelul spatelui.

In zona bratelor neexpuse la soare, coapse si abdomen inferior suprafata corneocitelor cresc cu avansarea in varsta reflectind un tranzit crescut. Pigmentarea reprezintă cea mai evidentă schimbare in pielea persoanelor albe/caucaziene. Pe partea posterioară a mâinilor şi pe partea expusă a feţei se dezvoltă macule galbene sau maron . Aceste macule sunt cunoscute ca şi “pete de la ficat” şi se întâlnesc la mai mult de 50% dintre persoanele cu vârsta de peste 45 ani. astfel de lentigine senile pot denatura în lentigo malign ceea ce constituie o boală premalignă ce evoluează foarte lent. Lentigo senil constă într-o proliferare localizată a melanocitelor la nivelul joncţiunii dermo-epidermice.

Albirea părului reprezintă un eveniment mai evident în jurul vârstei de 50 ani, moment în care peste 50% din populaţie prezintă păr cărunt sau alb pe corp şi un procent mai mare de populaţie prezintă păr depigmentat la nivelul scalpului. Bulbul părului depigmentat prezintă diverse anomalii, deficienţă de tirosinază, o enzimă necesară sintezei în primă fază a melaninei. Părul cărunt, din punct de vedere structural prezintă melanină situată la nivelul papilei dar citoplasma poate avea vacuole mari. Melanocitele lipsesc la nivelul foliculilor părului alb, putând exista chiar şi câţiva bulbi normali ce pot produce păr închis la culoare. La bărbaţi, părul toracic depigmentat este mai gros şi mai lung. Grizonarea părului înainte de vârsta de 20 ani este caracteristică mai multor sindroame ereditare şi se asociază cu auto-anticorpi. Albirea părului este percepută ca fiind “autoagresivă” sau “autoimună”, apărută din mutaţii genetice somatice. Foliculii părului Modificările la nivelul foliculilor părului variază în funcţie de topografie. Se poate observa rărirea părului la nivelul vertexului (vârful capului) în timp ce este des la nivel occipital iar grizonarea porneşte de la tâmple. Pe scalp densitatea părului scade constant cu înaintarea în vârstă, procesul fiind mai rapid la persoanele cu chelie. capacitatea foliculilor de a produce păr lung se reduce progresiv mai ales pe vertex şi îndeosebi la bărbaţi. Acesta nu poate fi luat în consideraţie de diminuarea ratei de creştere, care rămâne substanţial neschimbată. De aceea, trebuie să rezulte din scurtarea duratei anagene (timp specific). Acest lucru este reflectat de creşterea treptată a proporţiei foliculilor în telogen (timp specific), la cei ce nu au chelie, ambii timpi, anagen şi telogen şi la persoanele cu alopecie în tipar, care devine evident prin avansarea cheliei. Părul de pe scalp devine mai firav mai ales la persoanele cu alopecie vizibilă. Greutatea părului din barbă pe zi atinge o maximă în decada a 4-a şi scade usor în decada a 7-a. Densitatea părului devine constantă, scăderea greutăţii trebuie pusă pe seama ratei de creştere sau a diametrului. Părul toracic este dependent de androgen, ajungând la un maxim al lungimii şi a numărului în decada a 5-a apoi scade marcant. Părul axilar atinge un vârf în masă şi rata de producţie în jurul finalului decadei a 3-a la bărbaţi cât şi la femei apoi apare un declin marcant uneori mai seve la femei. Părul pubic urmează aceaşi rută. Fumatul şi alţi poluanţi îmbătrânesc pielea cauzând o regenerare întârziată după traumatism, acentuând ridurile. Prin îmbătrânirea din interiorul organismului dermul şi epidermul se subţiază, apărând defecte structurale şi imunologice.

Aceste caracteristici se acentuează la pielea îmbătrânită şi expusă excesiv la soare ( riduri, tumori, schimbări de coloraţie). Există mai multe mecanisme de repararea pielii dar pot interveni dezechilibre declanşând schimbări ale îmbătrânirii şi cancere de piele. Răspunsul imediat al pielii la ultra violet ( U.V) poate apare in minute sau zile având duratâ scurtă de ore până la săptămâni. arsuri solare. pigmentare imediată (U.V.A) la cei bruneţi. producerea vit. D din precursori. pigmentare întârziată. îngroşarea pielii. Roşeaţa apare datorită U.V.B ce dilată vasele sangvine superficiale (această dilatare este dată de citochine), roşeaţa dată de soare apare la câteva ore după expunere. Bronzarea întârzie două zile, fiind cea mai intensă după o săptămână, acest lucru se întâmplă datorită melanogenezei cât şi distribuirii melaninei cheratinocitelor prin tot epidermul. Expunerea ulterioară la U.V nu mai are acelaşi impact pentru că: melanina absoarbe U.V prevenind pătrunderea razelor în straturile inferioare ale pielii. pielea se îngroaşă datorită înmulţirii keratinocitelor. U.V.B determină precursorii din piele să producă vit. D, apoi ficatul urmat de rinichi convertesc vit D în calcitriol ce este necesar homeostazei. Expunerea la U.V deprimă sistemul imun: schimbările imune sunt mediate de citokinele din piele dar şi de neuropeptidele eliberate din nervii senzitivi din piele. funcţia celulelor Langerhans prezentatoare de antigen se reduce. inhibă eliberarea histaminei din celulele mastocitare. celulele T supresoare pot dezvolta o toleranţă lasând loc dezvoltării cancerelor de piele. Expunerea cronică la radiaţii U.V : pierderea elasticităţii pielii, riduri fine, învineţire rapidă şi capilare dilatate, ţesut fragil, subţire, mai transparent, pistrui şi lentigine, keratoze, cancere cutanate. Fototipurile cutanate (Fitzpatrick): tip 1. piele foarte deschisă la culoare, nu se bronzează, se arde repede. tip 2. piele deschisă ce se arde rapid, bronzare uşoară. tip 3. piele măslinie, ardere parţială, bronzare rapidă. tip 4. uşor maronie, rar se arde, bronzare bună. tip5. maron închis, nu se arde, bronzare profundă. tip6. piele neagră. Tipul 1 şi 2 sunt cu risc crescut de a dezvolta cancer de piele, prin expunera putrnică la soare. Linile faciale şi ridurile apar în pielea îmbătrânită, severitatea acestora depind de: tendinţa genetică, fototipul cutanat, expunerea la mediu. Formarea liniilor faciale şi a ridurilor se produce prin: leziuni solare, îmbătrânire, mişcare musculară, traumatism, chirurgie, fumat acnee, boli ce lasă cicatrici.

Clasificarea schimbărilor cutanate (Glogau), în pielea înbătrănită: uşoare – câteva riduri ce nu necesită machiaj pentru camuflare. moderate – riduri timpurii, necesită puţin machiaj. avansate – riduri persistente, decolorarea pielii cu vase de sânge întrerupte, keratoze solare, machiajul este necesar. sever – linii faciale şi riduri, keratoze, necesită camuflarea leziunilor dar schimbările cutanate rămân vizibile. Linile fine şi ridurile apar datorită îngroşării asimetrice a dermului şi scăderea cantitativă a apei din epiderm. Acest lucru se produce datorită factorilor de mediu precum tutunul şi distrugerilor provocate de soare. Cutele adânci sau linii apar în timpul mişcării muschilor faciali (linii dinamice), liniile statice nu se schimbă în timpul mişcării musculare. În timp liniile dinamice devin linii statice. ridurile din jurul ochiilor apar datorită activităţii muşhilor oculari şi zâmbetului. linile de pe frunte apar datorită mirării sau îngrijorării prin contractura muşchiului frontal când se ridică sprâncenele. cutele între sprâncene apar când ne concentrăm sau în timpul nervozităţii. Laxitatea cutanată este provocată de mai mulţi factori: reducerea celulelor grase sub piele. legea gravitaţiei permite ţesutului lax să alunece. pierderea colagenului şi fibrelor elastice din derm reduce forţa şi elasticitatea cutanată. Factorii enumeraţi mai sus vor duce la: ptoză palpebrală (fruntea alunecă încât sprâncenele cad peste ploape). ptoza ploapelor maschează pupila oculară. edem la nivelul ploapelor şi sub ochi. lobii urechilor de dimensiuni crescute. subţierea buzei superioare. alunecarea părţii inferioare a ploapelor dezgoleşte suprafaţa mucoasă (ectropion). O scădere a steroizilor sexuali induce o scadere a funcţiilor pielii, fiind influenţată de desechilibrul hormonal. Testosteronul plasmatic poate influenţa odată cu avansare în vîrstă următoarele organe: structura osoasă, funcţia musculară, pielea şi părul. Estrogenii au un rol important în îmbătrînirea pielii dovedit prin accelerarea schimbărilor apărute în menopauză (estrogeni joacă rol în troficitatea pielii prin creşterea conţinutului de colagen).

Dr. Catalin Ivanus

Medic specialist dermato-venerologie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *


*

Poți folosi aceste etichete HTML și atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Noutati
Newsletter
Abonare